19

Photo by Simona Sergi on Unsplash

Şi uite aşa, imediat se fac 19.

Dacă ar fi să fac un bilanţ al anului cu numărul 18... ar dura prea mult. Ideea e că a fost, fără doar şi poate, cel mai complet an de pana acum. Din toate punctele de vedere. A fost un an al contrastelor şi al extremelor. A fost cel mai greu, dar cel mai frumos de până acum. Nu m-am simţit niciodată atât de slabă şi nu m-am simţit niciodată atât de puternică. Nu m-am simţit niciodată mai frumoasă, mai urâtă, mai rea, mai bună, mai rece sau mai caldă ca în anul ăsta. Nu ştiu. A fost un an atât de frumos... iar toată frumuseţea lui a venit cu un preţ scump.

În altă ordine de idei, ultima zi de 18 a fost... ca şi anul cred. Poate e imaginea perfectă a ceea ce a însemnat anul ăsta pentru mine. Astăzi am făcut un om fericit. Un om al cărui nume nici măcar nu-l ştiu. El ştie doar că am unghiile lila, că port rochii de vară înflorate, că mâine urmează să împlinesc 19 ani şi că eram acolo pentru a căuta o scrisoare. Şi mi-a zis "Ce frumos... Sunteţi tineri, vă iubiţi... Vă trimiteţi scrisori de dragoste... Mă bucur să văd oameni care se iubesc aşa!". Şi eu zâmbeam... Şi speram... Şi el a plecat înainte ca eu să deschid plicul. Foarte bine. A plecat fericit. Şi când a ajuns acasă probabil i-a povestit soţiei cum încă există oameni care se iubesc frumos...

Ce-mi doresc? Nu o să spun. Am făcut asta deja...

N-am aşteptări mari legate de mâine. Dar cu o zi în urmă... un răvaş mi-a prezis că Joi şi Sâmbătă voi avea noroc. Vom vedea. Până una alta... La mulţi ani mie şi la cât mai multe sentimente atât de frumoase ca cele pe care le-am simţit în anul cu numărul 18!